Atractii Turistice | DornaEcoTurism
Loading... (0%)
Rezervaţii naturale protejate
FG0A4437

Jnepeniş cu Pinus cembra (habitat de interes comunitar) – Şaru Dornei (384,2 ha). Rezervaţia a fost inclusă în legea 9/1973 privind protecția mediului înconjurător şi cuprinde pădurile şi jnepenișurile situate la izvorul pârâului Neagra Șarului, înspre vârful Răchitiș, având ca limite: la vest șaua ce duce spre vârful Pietricelul, spre sud creasta Răchitiș, spre est arboretul de limită al amestecului molid-zâmbru, iar spre nord o linie marcată ce atinge șoseaua care urcă la colonia de minieri Călimani.

Rezervația prezintă o deosebită importanţă științifică prin aceea că aici se găsește un arboret natural în amestec intim de molid şi zâmbru, unic în ţară şi foarte rar în Europa. Aici zâmbrul are trunchiuri bine conformate, cilindrice, drepte. În zona jnepenișului, zâmbrul prezintă înfurcări datorită intemperiilor (vânturi puternice, ploi abundente, trăsnete, ninsori masive, geruri, arșițe) specifice limitei altitudinale de vegetație. Suprafața rezervației este de cca. 384,20 ha.

Tinovul Poiana Stampei (mlaştină oligotrofă) – Poiana Stampei (681,8 ha). Rezervația se află pe teritoriul comunei Poiana Stampei, străjuită de dealurile Smida, Casoi, Ciungii Chiperenilor, în stânga șoselei naționale Vatra Dornei – Bistrița şi reprezintă cea mai întinsă rezervație de turbă naturală din Bazinul noastră.

Pătrunderea în tinov se face prin traversarea unui pod de lemn peste pârâiașul Casoi. Trecând printr-o bandă de molizi înalți, apare “o tundră” de tip siberian compusă dintr-un puiet cu consistenţă medie (0,5-0,6) vegetând în aspre condiții staţionale (mlaștină oligotrofă). Acest tinov, declarat monument al naturii în 1955, este situat la o altitudine medie de 880m şi este străbătut de un pod de lemn lung de 900m care permite vizitarea rezervației, întrucât stratul de mușchi higroscopici mustește continuu.

Importanţa științifică a acestei rezervații constă în aciditatea straturilor de mușchi care a permis păstrarea nealterată a polenului depus în straturile de turbă de-a lungul zecilor de ani. Solul şi apa sunt puternic acide, colorate cu nuanțe gradate de brun, predominând acizii humici şi humirici. Flora bacteriană lipsește în totalitate, datorită acidității şi lipsei de oxigen.

Tinovul Şarul Dornei (mlaştină oligotrofă) – Şaru Dornei (36 ha). Rezervația se găsește în apropierea șoselei ce duce la Gura Haitii, înainte de a intra în comuna Șarul Dornei – în drum spre masivul Călimani. Turbăria, elementul ocrotit al rezervației, este de o formație mai recentă (cca. 3000 ani), este așezată pe terasa pârâului Neagra Șarului, la o altitudine de 800 m.

Călimani – Gurghiu – suprafaţă totală 136.657 din care 1.0775,5 pe teritoriul judeţului Suceava. Existenţa pădurilor naturale compacte pe mari întinderi (peste 100.000 ha) a contribuit la existenţa unei diversităţi biologice remarcabile şi reprezentative pentru munţii vulcanici din Carpaţi. Având aşezări umane, doar în defileul Mureşului, arealul nu a fost alterat semnificativ de activitatea antropică şi s-a păstrat diversitatea naturală a habitatelor şi a speciilor. În această regiune există una dintre între cele mai importante populaţii şi centre genetice pentru carnivore din Carpaţi – urşi, lup şi râs, respectiv o concentrare semnificativă a speciilor de floră şi faună ocrotite prin legea naţională şi Directivele U.E.

Procentul habitatelor de interes european depăşeşte 95%. Conform Manualul habitatelor sunt 13 habitate, din care 4 de importanţă deosebită. 18 specii de pasări, 9 specii de mamifere, 2 de reptile, 5 de pești (inclusiv Hucho hucho), 6 specii de nevertebrate (inclusiv Rosalia alpina) şi 8 specii de plante sunt de interes comunitar.

Doisprezece Apostoli (geologică) – Dorna Cândrenilor (200 ha). Creasta ce formează cumpăna apelor dintre bazinele pâraielor Neagra Șarului şi Poiana Negri şi coboară dinspre Călimani peste culmile Tamau şi pietrele Roșii spre vârfurile Lucaciu şi orașul Vatra Dornei adăpostește multe figuri zoomorfe şi antropomorfe, “sculptate” de intemperii în decursul vremurilor, constituite din fragmente de lava cimentată. Grupul de stânci ce formează rezervația este cel mai important şi cuprinde “sculpturi” fantastice, ca de exemplu figura unui moș cu barbă, spre nord, a unui bătrân spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce amintește de silueta faraoanei Nefertiti, etc. Figura bătrânului se evidențiază prin aceea că are “trei ” fete distincte, orientate spre cele trei cărări ce se îndreaptă spre el: către Gura Haitii – o faţă lată, brahicefală; spre nord – un cap mai mic, cu o frunte mai îngustă şi o barbă alungită, spre sud – o faţă mai înaltă şi îngustă, de tip dolicocefal, având parcă şi un coif pe creștet. Alături de aceste formațiuni se găsesc jnepenișuri şi ienupărete de pe versantul vestic care adăpostesc cocoşul de mesteacăn (Lyrurus tetrix) – monument al naturii, argumente suficiente pentru înființarea în 1971 a acestei rezervații, unica de acest fel în Bucovina.

Piatra Ţibăului (geologică) – Cârlibaba (20,3 ha). Piatra Ţibăului este localizată la confluenţa pârâului Ţibău cu Bistrița Aurie, pe teritoriul comunei Cârlibaba şi reprezintă un interesant masiv de calcare eocene fosilifere, înalt de 70 m înălțime. Această impresionantă stâncă atrage prin masivitatea sa şi reprezintă terminația estică a flișului carpatic. Ca aspect geologic, se remarcă conglomerate de gresii dispuse peste șisturi cristaline, atribuite perioadei neocene. Urmează marne roșii-gălbui şi cenușiu-verzui peste care se suprapun calcare stratificate, apoi un alt strat de calcare ce conțin şi ele fauna eocena. Calcarele au o grosime mai rar obișnuită (peste 50m), dovedind condiții speciale de acumulare. Protecția stâncii s-a impus datorită valorii științifice pe care o prezintă şi faptul că aceste calcare (de foarte bună calitate pentru construcții), ar fi putut fi atras exploatarea şi ar fi periclitat existenta ei.

Cheile Zugrenilor(Chei – Specii de floră de interes comunitar) – Dorna Arini, Crucea (314,0 ha). Este situată la 20 km în aval de orașul Vatra Dornei, pe râul Bistrița, la o altitudine de 740 m, întinzându-se pe verticală până pe vârful Pietrosul Bistriței. Zona este deosebit de pitorească prin sălbăticia stâncilor. Flora rezervației este specifică stâncăriilor, aici găsindu-se floarea de colţ (Leontopodium alporum) în cea mai joasă stațiune naturală din Moldova. De remarcat ar fi prezenţa endemismului Andrzalla levitomentosa aflat pe stâncile inaccesibile din masiv. Vegetația lemnoasă este reprezentată de molid, paltin de munte, ulm de munte, tei, plop tremurător, scoruș, mesteacăn

Ape minerale

Prezenţa izvoarelor minerale, impun o nota specifică acestei zone. Astfel, zăcămintele de ape carbogazoase constau într-un număr impresionant de izvoare, care apar pe teritoriul localităților: Poiana Coșnei, Dorna Cândrenilor, Poiana Negrii, Vatra Dornei, Ortoaia, Șaru Dornei, Panaci, Glodu, Poiana Stampei, Dornişoara, Neagra Şarului şi Drăgoiasa.

IMG_4080
Atracții culturale

Schitul Piatra Tăieturii (Panaci) se află pe vârf de munte, la o altitudine de 1700 m şi la o distanţă de 24 km faţă de oraşul Vatra Dornei, pe drumul ce duce în Munţii Călimani. A fost înființat după primul război mondial şi reînființat în 1992. Schitul de călugări compus din biserica din cărămidă şi chilii din lemne se află în pădure, ctitorit de călugări şi de credincioșii din sat din 1937. E un drum foarte anevoios, care cu greu poate fi parcurs în întregime cu maşina sau cu vreun alt mijloc de transport. Însă, oricât de dificil ar fi urcuşul, la capătul lui, pelerinul se convinge că drumul este elementul esențial al oricărui pelerinaj.

Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului(Gheorghiţeni, Dorna Arini) este un așezământ monahal de maici, ce împodobește plaiurile bucovinene, prin arhitectura sa ce parcă atinge cerul şi prin rugăciunea nevoitoarelor. Ctitorul Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului este Înalt Prea Sfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Acesta a construit mănăstirea în satul natal, pe un petic de pământ moștenit de la părinţi.

Muzeul de Etnografie (Vatra Dornei), situat la parterul clădirii Palatului Comunal, prezintă obiecte cu o deosebită valoare etnografică. Colecţia muzeului cuprinde exponate legate de meşteşugurile tradiţionale ale dornenilor, porturi populare şi obiceiurile de sărbătoare. O mare parte a exponatelor au valoare de unicat ţinând cont de faptul că unele obiceiuri şi meşteşuguri au dispărut în timp (ex. plutăritul – una din principalele ocupaţii ale dornenilor).

Principala zonă de atracţie este sala unde sunt prezentate costumele şi măştile populare care provin din toată zona Dornelor.

Muzeul este adăpostit în fosta primărie a orașului construită în 1897 şi declarată monument istoric.