Bazinul Dornelor, tărâm aşezat pe văile unde curg repezi apele Bistriţei şi Dornei, este străjuită de câteva dintre cele mai interesante culmi carpatice: crestele masive ale Munţilor Suhard şi Giumalău la miazănoapte, coama crenelată a Munţilor Bistriţei înspre răsărit, iar dinspre miazăzi se ridică semeţe crestele Munţilor Călimani.
Relieful zonei este dispus în trepte cu altitudini ce urcă de la 800-900 m (în vatra depresiunii) până la 1800-2100 m, facilitând dezvoltarea turismului montan către punctele cele mai atractive situate de obicei pe crestele montane învecinate.
Culmile relativ domoale, acoperite de păduri, păşuni şi fâneţe, peisajul agropastoral conferă un pitoresc deosebit şi o armonie peisagistică aparte, ce reprezintă resursa de bază pentru
dezvoltarea turistică a zonei.
Peisajul zonei este dominat de prezenţa asociaţiilor vegetale specifice etajului pădurilor de molid, etajului subalpin şi alpin, ce includ specii şi ecosisteme unice sau rare, cu o valoare peisagistică şi ştiinţifică deosebită. Un aspect caracteristic Depresiunii Dornelor este prezenţa mlaştinilor oligotrofe (tinoave) ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare, similare zonei de tundră.
